Cămăşile negre şi cei Roşii

Cămăşile negre şi cei Roşii

de Michael Parenti

Această carte îi invită pe cei cufundați în ortodoxia dominantă a capitalismului democratic” să îşi dezvolte perspective iconoclastice, să pună la îndoială platitudinile şi sloganurile mitologiei pieței libere și persistența atât a anticomunismului de dreapta, cât şi de stânga, și să se gândească din nou, cu o minte receptivă și critică, la încercările istorice ale „maleficilor roşii” (comuniştii) și ale altor revoluționari.

Ortodoxia politică care demonizează comunismul se extinde asupra întregii perspective politice. Chiar și oameni de stânga au internalizat ideologia liberal/conservatoare care pune semnul egal între fascism și comunism, care-i consideră „gemeni totalitari”, acestea fiind două mișcări majore de masă ale secolului 20.

Această carte încearcă să arate că între fascism și comunism există diferenţe enorme, atât în trecut, cât și în prezent, atât în teorie, cât și în practică, în special în privința chestiunilor legate de egalitate socială, acumularea privată de capital și interesul de clasă.

Mitologia ortodoxă ne cere să credem că democrațiile din Occident (în fruntea cărora se află Statele Unite) s-au opus ambelor sisteme totalitare cu o vigoare egală. De fapt, liderii SUA s-au dedicat mai ales unei lumi sigure pentru investițile corporatiste globale și pentru sistemele de profit private. Urmărind acest scop, au folosit fascismul pentru a proteja capitalismul, în timp ce au pretins ar fi salvat democrația de comunism.

În paginile următoare o să arăt cum capitalismul propagă și profită de pe urma fascismului, ce valoare aduce revoluţia pentru îmbunătăţirea condiției umane, cauzele și efectele distrugerii comunismului, continua relevanță a marxismului și a analizei de clasă şi cât de lipsită de inimă e natura puterii de clasă corporatiste.

Cu mai bine de un secol în urmă, în cartea „Les Misérables”, Victor Hugo a întrebatVom avea şi noi un viitor oare?Se gândea la viitorul unei societăi drepte, libere de teribilele umbreale opresiunii impuse de cei puțini asupra marei mase a omenirii.

Recent, unii scribi au anunțat sfârșitul istoriei“.

Odată cu răsturnarea comunismului, lupta monumentală între sistemele alternative s-a sfârșit, susţin ei. Victoria capitalismului e totală. Nicio mare transformare nu se mai zărește. Piața liberă globală e aici și aici va rămâne. Ce vedeți e ceea ce o să aveți, acum și pentru totdeauna. De data asta, lupta de clasă e în mod definitiv încheiată. Așa că răspunsul la întrebarea lui Hugo e acesta: “Viitorul a venit, dar nu pentru cei care îşi puseseră speranţele în el.”

Această teorie intelectuală anemică a „sfârșitului istoriei” a fost salutată ca o exegeză strălucită și a primit numeroase aplauze din partea comentatorilor mass media controlate de corporații. A servit perfect perspectivei oficiale, spunând ceea ce cercurile înalte ne spuneau și ele de generații: că lupta între clase nu este o realitate de zi cu zi, ci un concept demodat, că viitorul le aparține celor care controlează prezentul.

Dar întrebarea pe care ar trebui să o punem în mod real este, mai avem vreun viitor măcar? Mai mult decât oricând, acum când soarta întregii planete e în joc, devine necesar să impunem o examinare a realităţii celor care ne prăduiesc resursele ecologice limitate, în urmărirea profiturilor infinite, celor care ne distrug dreptul la viață și ne zdrobesc libertățile urmărind fără nici un compromis interesul lor personal.

Istoria ne învață că elitele conducătoare încearcă să mereu să prezinte ca fiind ordinea naturală și socială de neclintit, chiar dacă sunt cuprinse de o criză gravă, care amenință să devoreze baza mediului înconjurător pentru a putea recrea structura ierarhică de putere și privilegii.

Iar elitele conducătoare sunt pline de ură și intolerante când vine vorba de puncte de vedere alternative. Adevărul nu e drum comod pentru cei care pretind că servesc societatea, în timp ce de fapt îşi urmăresc doar interesele lor personale, punându-ne pe noi ceilalţi să achităm notele de plată. Sper că acest efort va alunga marea minciună. Adevărul s-ar putea să nu fie suficient pentru a ne elibera, așa cum susține biblia, dar e un prim pas important în această direcție.”

CAPITOLUL 1: FASCISMUL RAŢIONAL

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s