CAPITOLUL 7: PARADISUL PIEŢEI LIBERE DESCINDE ÎN EST (partea a doua)

Propagandiștii pieței libere din fostele țări comuniste susțin că, pe măsură ce capitalul este privatizat și acumulat în câteva mâini private, producția va fi stimulată și prosperitatea va fi la îndemâna tuturor. Dar mai întâi, spun ei, trebuie să existe „o perioadă dificilă” prin care să treacă oamenii. „Perioada dificilă” se dovedește mult mai severă și mult mai îndelungată decât a fost prezisă și, de fapt, aceasta va fi condiția permanentă a restaurației capitaliste.

Pentru vipere și cei care sug sânge

În 1990, când Uniunea Sovietică se pregătea pentru saltul final în paradisul pieței libere, Bruce Gelb, șeful United States Information Agency (Agenția de informații a Statelor Unite), i-a spus unui reporter că sovieticii vor beneficia economic de educația de afaceri din SUA pe care o vor primi „viperele, cei care sug sânge* și speculanţii/intermediarii ăștia trebuie reabilitați în Uniunea Sovietică. Asta e ce face ca orice țară să se miște înainte!” ( Washington Post, 6/11/90) (*n.t.: trimitere la definiţia dată capitalistului de Malcom X: „Arată-mi un capitalist, şi-ţi arăt pe cineva care suge sângele altora”)

Astăzi fostele țări comuniste și China sunt împinse către disturgere de vipere și de cei care sug sânge.

Mii de mașini de lux au apărut pe străzile din Moscova și Praga. Chiriile și prețurile locuințelor au explodat. Numeroase burse au apărut ca ciupercile în China și Europa de est, 16 doar în Uniunea Sovietică. Și o nouă clasă de investitori, speculanți și mafioți se lăfăie în bogății. Scopul lor profesional e să nu mai ofere o viață mai bună pentru toți cetățenii, ci să maximizeze oportunitățile individuale de a acumula averi personale.

Mai multă opulență pentru puțini generază sărăcie și mai mare pentru mulți. O tânără jurnalistă din Rusia a explicat ce înseamnă asta: “De fiecare dată când se mai îmbogățește unu, eu devin și mai săracă” (New York Times, 10/15/95). În Rusia, standardul de viață al unei familii obișnuite s-a prăbușit cu peste jumătate din ce era în timpul URSS, în urma măsurilor impuse de pieța liberă care a preluat puterea (New York Times, 6/16/96). O relatare din Ungaria arată același lucru: “În timp ce noii bogați trăiesc în vile cu Mercedes-uri parcate în garaj, numărul de oameni săraci tot crește” (New York Times, 2/27/90).

Pe măsură ce Vietnamul socialist se deschide tot mai mult investițiilor străine și pieței libere, „prăpastia dintre săraci și bogați se mărește cu rapiditate” iar „calitatea educației și a asistenței medicale pentru săraci se deteriorează” (New York Times, 4/8/96). Prosperitatea e rezervată „doar pentru câțiva privilegiați din Vietnam” ceea ce a dusla apariția unei structuri de clasă care e în conflict cu idealurile egalitare susținute de această țară” (AP report, 10/28/96).

În paradisul pieței libere care apare în Rusia și în Europa de est, dereglementarea prețurilor nu a produs prețuri competitive, ci prețuri stabilite de monopolurile private, care s-au adăugat inflației galopante. Cerșetorii, peștii, traficanții de droguri și alţii de teapa lor o duc mai bine ca oricând. A apărut o creștere dramatică a șomajului, a oamenilor care sunt abandonați să doarmă pe străzi, a poluării aerului și apei, prostituției, violenței domestice, violenței împotriva copiilor, și orice boală socială care poate fi imaginată. (1)

În țări ca Rusia și Ungaria, așa cum e relatat pe larg în presa din SUA, rata sinuciderilor a crescut cu 50 la sută în câțiva ani. Reducerea în serviciile cu combustibil, adusă de creșterea de prețuri și de facturile neplătite, a dus la un număr din ce în ce mai mare de morți și de boli grave în rândul săracilor și la oameni bătrâni care mor de frig în case, în timpul iernii.

În Rusia, doctorii și asistentele din spitalele publice sunt plătiți mizerabil. Clinicile de sănătate publice sunt închise. Mai mult decât oricând spitalele suferă de condiții neigienice și de lipsuri de siringi, ace, vaccinuri și echipament modern. Multe spitale acum nu au apă caldă; unele nu au apă deloc. (2)

Deterioarea programelor de imunizare și a standardelor de sănătate a dus la revenirea poliomielitei, împreună cu tuberculoza, holera, difteria, dizinteria și bolile cu transmitere sexuală. Numărul de dependenți de droguri a explodat. „Spitalele din Rusia se chinuie să trateze un număr din ce în ce mai mare de dependenți de droguri odată cu nivelurile scăzute ale finanțării” (CNN news report, 2/2/92).

A apărut un declin sever în nivelul de nutriție și o mare creștere a bolilor provocate de stres și de alimentația slabă. Dar numărul de vizite la doctori a scăzut la jumătate pentru că prețurile sunt atât de mari în noile sisteme de sănătate privatizate. Prin urmare, multe boli sunt duse de oameni și nu sunt detectate până când devin critice. Oficialii din armata rusă spun că sănătatea recruților e „catastrofală”.

Odată cu sinuciderile din rândul forțelor armate, a crescut dramatic și numărul morților din cauza supradozelor de droguri, care au crescut 80 la sută pe an. ( Toronto Stary 11/5/95).

Răsturnarea comunismului a dus la o mortalitate infantilă din ce în ce mai mare și rate imense ale mortalității în Rusia, Bulgaria, Ungaria, Letonia, Moldova, România, Ucraina, Mongolia și Germania de est. O treime din bărbații din Rusia nu trăiesc mai mult de 60 de ani. În 1992, rata natalității din Rusia a căzut sub rata mortalității, pentru prima dată de la al doilea război mondial. În 1992 și 1993, germanii din est îngropau doi copii la fiecare nou-născut. Rata mortalității a ajuns la aproape 20 la sută pentru femeile din Germania de est în vârstă de 30 de ani, și la aproape 30 la sută pentru bărbați (New York Times, 4/6/94).

Odată cu interzicerea subvenționării chiriilor, numărul de oameni abandonați pe străzi în Moscova a ajuns la 300.000. Pierderea drepturilor pentru pacienți a lipsit oamenii de asistența socială și de alte beneficii din partea statului, așa cum erau ele. Îmbrăcați în zdrențe și atacaţi de mafioți și de miliția guvernului, mii de oameni mor de frig și de foame pe străzile din multe orașe. În România, mii de copii fără adăpost trăiesc în canale sau în gările de tren, se droghează cu lipici ca să-și potolească foamea, cerşesc și cad pradă prădătorilor sexuali și altor tipuri de prădători (National Public Radio news, 7/21/96).

În Mongolia, sute de copii fără adăpost trăiesc în canalele din Ulaanbaatar. Înainte de 1990, Mongolia era o țară prosperă care beneficiase de asistența financiară din partea sovieticilor și a altor țări din Europa de est și de asistență tehnică. Centrele sale industriale produceau bunuri din piele, produse din lână, textile, ciment, carne, grâu și lemn. „Era comunistă a îmbunătățit dramatic calitatea vieții oamenilor și a atins niveluri bune de dezvoltare socială prin măsurile sociale finanțate de stat”, dar privatizarea adusă de pieța liberă și deindustrializarea au adus șomaj, sărăcie în masă, și înfometare generalizată în Mongolia. (3)

Terapie” de șoc pentru cei mulți

Ratele de șomaj au crescut cu 30 la sută în țări care odată aveau forța de muncă ocupată complet, sub comunism. Un muncitor polonez a spus că cei care nu au slujbe nu mai sunt anagjați de nimeni după 40 de ani. Femeile poloneze au văzut prăbușirea economică venind mai repede pentru ele, pentru că, pentru a obține o slujbă, așa cum a spus una dintre ele, „trebuie să fii tânără, să nu ai copii și să ai un fund mare” (Nation, 12/7/92). Siguranța ocupațională e acum inexistentă iar rănile la locul de muncă și morţile au crescut dramatic.

Muncitorii muncesc acum mai mult pentru mai puțin, adesea în condiții de lagăre de muncă forțată. Profesorii, cercetătorii științifici, muncitorii din fabrici, și nenumărați alții se luptă cu lunile fără să fie plătiți pentru că angajatorii lor rămân fără bani (Los Angeles Times, 1/17/96). Valurile de greve și de opriri din muncă din Rusia și Europa de est sunt tratate cu ostilitate de presa din aceste țări.

Chiar și în puținele țări comuniste în care guverne comuniste încă mai dețin controlul, cum ar fi China, Vietnam și Cuba, deschiderea față de investiții private a contribuit la creșterea inegalității. În Cuba, economia pe dolar a adus cu ea o creștere a prostituției (inclusiv fete de 11 și 12 ani), cerșetori și traficanți de piață neagră care fac afaceri cu turiștii (Avi Chomsky, Cuba Update, 9/96).

În China, muncitorii trudesc 12-16 ore pentru o plată de subzistență, fără să aibă dreptul la concediu și zile libere. Cei care protestează împotriva slabei siguranțe și a condițiilor de sănătate periculoase sunt dați afară sau trimiși în închisori. Reformele de piață din China au adus o revenire a muncii copiilor (San Francisco Chronicle, 8/14/90). “Cred că asta se întâmplă când vin peste tine companiile private”, spune dl Peng, un migrant tânăr care are mari îndoieli privind noua Chină. „În companiile private, știți foarte bine că muncitorii nu au nici un fel de drepturi” ( Wall St. Journal 5/19/94).

În toată Europa de est, sindicatele au fost slăbite puternic sau distruse. Concediile de boală, de maternitate, vacanțele plătite, și alte drepturi ale oamenilor muncii, care odionioară erau luate de-a gata sub comunism, au fost reduse sau abolite. Stațiunile pentru muncitori, stațiunile de vacanță, clinicile de sănătate, de sport și evenimente culturale, grădinițele pentru copii, creşele, centrele de îngrijire zilnică, și altele, care făceau întreprinderile comuniste să fie mai mult decât niște simple locuri de muncă, au dispărut total. Casele de odihnă care erau rezervate muncitorilor au fost privatizate și transformate în cazinouri, cluburi de noapte (n.t.: localuri de prostituţie şi de recrutare pentru prostituţie) și restaurante pentru noii îmbogățiți. (4)

Venitul real s-a redus cu 30-40 la sută în țările ex-comuniste. Doar în 1992, în Russia, consumul s-a prăbuşit cu 38 la sută. Prin comparație, în timpul marii crize din SUA, consumul a căzut doar cu 21 la sută, gradual, pe o perioadă care s-a întins pe 4 ani. În Polonia și Bulgaria, 70 la sută trăiesc acum sub limita de sărăcie. În Rusia, 75 – 85 la sută trăiesc sub limita sărăciei, şi o treime din populație abia subzistă în condiții de absolută disperare economică. În Ungaria, ţara din Europa de est care a primit cele mai multe investiții din occident, peste o treime din cetățeni trăiesc în sărăcie abjectă, și 70 la sută dintre bărbați au două slujbe sau mai multe, muncind peste 14 ore pe zi, potrivit ministerului muncii.

După luni în care nu au fost plătiți, minerii din minele din estul îndepărtat al Rusiei au început să moară de foame. În august 1996, 10.000 dintre ei au oprit lucrul pur și simplu pentru că erau prea slăbiți să mai muncească, din cauza înfometării.

Cum nu a mai fost extras cărbune, centralele electrice din regiune au început să se închi, iar asta a dus la o oprire totală de electricitate care a făcut și mai mult rău industriei și comerțului din țările de pe coasta Pacificului (Los Angeles Times, 8/3/96).

Europenii din est acum trăiesc și văd lucruri careau fost mereu ceva obișnuit în occident, dar care pentru est europeni sunt încă șocante: un bărbat bătrân care caută ceva de mâncare într-un tomberon, o femeie bătrână care caută la piață într-o cutie un os care să aibă mai multe resturi de carne, să poată face o supă subţire” (Los Angeles Times, 3/10/90).

Cu veniturile și economiile înghițite de inflație, pensionarii au împânzit străzile din Moscova să-și vândă hainele și alte lucruri, în timp ce sunt hărțuiți și bătuți de poliție și de ticăloși (Washington Post, 1/1/96). Un bătârn din Rusia se referă laaceastă sărăcie, din care doar puțini au scăpat” în timp ce unii au ajuns ultra-bogați” (Modern Maturityy September/October 1994).

Crimă și Corupție

După ce etica socialistă a fost abandonată și a fost înlocuită de lăcomie, corupția a luat forme virulente în țările post-comuniste. Oficialii de rang înalt și mic pot fi cumpărați, inclusiv poliția. Ministerul de securitate din Rusia a calculat că o treime din petrolul din Rusia și o jumătate din resursele de nichel au fost furate la export. Printre cei care se bucură de „profituri uluitoare” din acest jaf sunt Shell Oil și British Petroleum (Washington Post, 2/2/93). În aprilie 1992, președintele băncii centrale a Rusiei a recunoscut că cel puțin 20 de miliarde au fost furate ilegal din țară și depozitate în bănci din occident (Nation, 4/19/93).

Hălci imense de clădirile publice sunt vândute în tăcere la prețuri de nimic în schimbul șpăgilor pe care le iau oficialii care se ocupă de vânzări. Oficialii guvernului cumpără bunuri de la contractori privați la prețuri de două ori mai mari în schimbul mitei. Directorii de fabrici vând bunurile companiilor de stat la prețuri de două ori mai mici pentru firmele lor private, apoi acele firme vând aceleași bunuri la prețuri de piață, iar așa directorii obțin profituri imense. Un membru al consiliului local din Moscova a estimat că corupția se ridica la sute de miliarde de dolari. Dacă aceste fonduri ar fi intrat în conturile statului și nu în buzunarele private „ne realizam bugetul de trei sau patru ori mai mult” (Los Angeles Times, 7/10/92).

Corupția e însoțită de o explozie a crimei organizate.

Peste 100 de grupări de mafioți din Rusia extrag acum biruri de la peste 80 la sută din întreprinderi și firme. Între 1992 și 1995, cum competiția pentru prăzile din „reformă” s-a intensificat, 46 din cei mai proeminenți afaceriști din Rusia au fost omorâți în crime comise de gangsteri. În 1994, au existat peste 2.500 de asasinate la comandă, toate aproape au rămas nerezolvate. “Asasinatele la comandă au loc cu regularitate acum în Rusia și trec aproape neobservate” (San Francisco Chronicle, 11/17/95). Poliția e lipsită de fonduri, de personal, și de echipament criminalistic ca să facă față gangsterilor.

Crimele stradale au crescut brusc (New York Times, 5/7/96). În fosta Uniune Sovietică, femeile și cei bătrâni, care odată se simțeau în siguranță să se plimbe noaptea prin parcuri, acum nu îndrăznesc să iasă din casă când se lasă întunericul.

De la răsturnarea comunismului în Ungaria, jafurile și alte crime s-au triplat și a existat o creștere cu 50 la sută a omuciderilor (NPR, 2/24/92). Poliția din praga azi e de câteva ori mai numeroasă decât era sub comunism, când „o relativ mică forță de poliție era necesară” (New York Times, 12/18/91). Cât de bizar că era nevoie de mai puțină poliție în „state polițienești comuniste” decât în paradisul pieței libere!

În republica Georgia, viața a fost redusă la un nivel de haos violent care nu era de imaginat sub comunism. Rețele de criminali controlează o mare parte din comerț iar grupări paramilitare controlează o mare parte din aceste rețele de criminali. Nemaiputând să-și vândă bunurile pe fosta piață sovietică și nefiind capabilă să facă față competiției pe piața internațională, industria din Georgia a decăzut masiv, la fel ca în alte țări din Europa de est, datoria publică a explodat, iar salariile reale au scăzut dureros de mult (San Francisco Chronicle, 7/20/93).

Decădere culturală

Viața culturală a intrat într-un declin dramatic în toate fostele țări comuniste. Oamenii nu se mai duc la teatru pentru că biletele sunt îngrozitor de scumpe. Industriile de film deținute de public în țări ca Rusia, Polonia, Cehoslovacia și Republica Democrată Germană, care produceau numeroase filme foarte bune, acum au fost lipsite de fonduri pentru a putea fi cumpărate de interesele de afaceri occidentale și acum produc desene animate, reclame și clipuri muzicale. Casele de producție de film au fost preluate de lanțuri corporatiste și oferă acum doar filmele de rahat de la Hollywood pe care și noi avem toată libertatea să le vedem aici.

Subvențiile pentru artă și literatură au fost tăiate sever. Orchestrele simfonice au fost distruse sau au fost preluate să cânte la petreceri private și la alte ocazii minore. Țările comuniste produceau ediții de muzică clasică și cărți de autor și ale unor poeți, ieftine dar de calitate bună, inclusiv din țări din America Latină, Asia și Africa. Acestea au fost înlocuite acum de publicații de mâna a doua, de cărți de masă din occident. În timpul erei comuniste, trei din cinci cărți din lume erau tipărite în Uniunea Sovietică.

Astăzi, cum costul cărților, periodicelor și ziarelor a explodat și educația a intrat în declin, citirea cărților s-a prăbușit la nivelul țărilor din lumea a treia.

Cărți care ofereau o perspectivă critică de stânga, marxistă sau nu, au fost scoase din librării și din biblioteci. În Germania de est, asociația scriitorilor a raportat un caz în care 50.000 de tone de cărți, unele nou-nouțe au fost îngropate la o groapă de gunoi. Autoritățile germane, care au aruncat cărțile, nu s-au simţit în siguranţă să le ardă direct.

Educația, odată publică și liberă, acum e accesibilă doar celor care își permit taxele uriașe de școlarizare. Programa a fost „depolitizată”, adică perspectiva de stânga critică față de capitalism și imperialism, a fost înlocuită de o perspectivă conservatoare și susține fără nici o critică toate forțele capitaliste și imperialiste.

Acum asupra societăților distuse din Europa de est și din Rusia descind armate de Hare Krishna, mormoni, bahai, evangheliști de dreapta creștini, mafioți cu bani, speculanți de succes, și alți prădători materialiști în numele spriritualității, care profită de disperarea și de alienarea și singurătatea oamenilor, luându-le și veniturile puține pe care le mai au în schimbul promisiunii că se vor îmbogăți și vor avea succes. (n.t.: la fel fac și dezvoltatorii personali și alți netrebnici).

Președintele celei mai mari companii de construcții din Rusia a sumarizat situația: “Toată bunăstarea materială pe care o aveau oamenii au pierdut-o într-o oră. Nu mai există asistență medicală liberă, educație universitară accesibilă, nici un drept la slujbă și la odihnă. Casele de cultură, bibliotecile, stadioanele, grădinițele, creșele, taberele de pionieri, școlile, spitalele și magazinele publice se închid unul după altul. Costul locuinței și al serviciilor comunale și de transport sunt atât de mari că sunt prohibitive pentru majoritatea familiilor” (Peoples Weekly World, 4/6/96).

Confrunta cu privatizarea forțată, presa de știri și de divertisment a trebuit să găsească proprietari bogați, publicitate de la corporatiști, fonduri de la fundații conservatoare sau de la agenții din nou instalatele guverne capitaliste ca să le finanțeze. Programele de televiziune și de radio, care în trecut ofereau o perspectivă de stânga, inclusiv programe populare pentru tineri, au fost scoase de pe post. Toate instituțiile de presă au fost epurate de stângiști, care au fost înlocuiți cu oameni ale căror orientări ideologice sunt acceptabile pentru noile regimuri. Acest proces de tranziție către un monopol pro-capitalist asupra media a fost descris în presa din occident ca „democratizare”. Reclamele de pe străzi, din reviste și de la televiziune care promovează țigările din SUA, mașinile și alte bunuri de consum – multe dintre ele nefiind accesibile oamenilor – acum pot fi văzute peste tot.

Femeile și copiii pe ultimul loc

Răsturnarea comunismului a adus o explozie de inegalitate în relațiile de gen. Noua constituție adoptată în Rusia elimină prevederile care garantau femeilor dreptul la concediu de maternitate plătit, siguranța slujbei în timpul sarcinii și după, grija prenatală, și creșe pentru copii pe care să și le poată permite. (5)

Fără fostele prevederi comuniste că femeile au dreptul la cel puțin o treime din orice legislatură, reprezentarea politică a femeilor s-a prăbușit la 5 la sută chiar în multe țări.

În toate țările comuniste, în jur de 90 la sută dintre femei aveau slujbe în economia care asigura locuri de muncă pentru toți. Astăzi, femeile reprezintă peste două treimi din numărul șomerilor. Cele care munccesc sunt canalizate către slujbe prost plătite și necalificate. Femeile sunt scoase din profesii în numere disproporționat de mari și li se pune în vedere să nu încerce să obțină calificări profesionale. Peste 30 la sută dintre femeile șomere sunt muncitori calificați și profesioniste care anterior câștigau salarii bune, uneori peste norma națională.

Pierderea drepturilor de maternitate și a serviciilor de creștere a copiilor a creat obstacole și mai mari pentru femei în găsirea unei slujbe.

În toate țările din Europa de est, independența legală, financiară și psihologică de care femeile se bucurau în socialism a fost aruncată în aer. Divorțul, avortul, și controlul reproducerii sunt mult mai greu de obținut acum. Eliberată de jugul sovietic”, regiunea autonomă Ingushetia a decriminalizat poligamia și a legalizat vânzarea femeilor în căsătorie. Cazurile de hărțuire sexuală și de violență împotriva femeilor au explodat. În Rusia, numărul femeilor omorâte în fiecare an – în special de soți și de prieteni – a explodat de la 5.300 la 15.000 în primii trei ani ai paradisului pieței libere. În 1994 doar încă 57.000 de femei au fost mutilate sau rănite grav în asemenea atacuri. Aceste cifre oficiale subestimează nivelul real de violență. Comisiile partidului comunist care interveneau în cazuri de abuz domestic nu mai există.

Femeile sunt recurtate în numere fără precedet pentru industria într-o expansiune uluitoare a exploatării sexuale care se îngrijește de oamenii de afaceri din străinătate și cei locali. Neputând să-și găsească slujbele pentru care s-au pregătit, multe femei cu educație superioară din Rusia din Europa de est au fost trimise în străinătate ca prostituate. Nu doar femeile sunt îndreptate și vândute pe piața de sex.

Newsweek (9/2/96) a relatat: “Praga și Budapesta acum fac concurență Bangkok și Manila ca centre de colectare a copiilor care sunt vânduți pedofililor. Anul trecut un investigator a fost șocat să găsească munți de pornografie cu copii în camerele de oaspeți ale parlamentului din Estonia și în birourile pentru asistență socială.” „Iubirea liberă” e privită acum ca o nouă libertatepe care economia de piață o poate oferi”, a scris ea. „Simultan, sexul în economia de piață a devenit o marfă profitabilă. În numeroase cazuri, „copiii sunt răpiți și ținuți ca sclavi”, spune [Thomas] Kattau [un specialist de la Consiliul Europei]. “Asta se întâmplă tot mai mult. E crimă organizată”.

Condițiile de viață pentru copii s-au deteriorat groaznic în toate țările fost comuniste. Taberele de vară, care erau libere petru toți copiii, au fost închise. Prânzul primit la școală, care adesea era accesibil tuturor, acum e mult prea scump pentru cei mai mulți copii. Copiii înfometați constituie o problemă serioasă. În loc să se ducă la școală, copiii sunt găsiți beți sau cerșind pe străzi. Infracționalitatea juvenilă a explodat împreună cu prostituarea copiilor, în timp ce fondurile pentru serviciile de reabilitate sunt tăiate (Los Angeles Times, 7/15/94).

Nu ne-am dat seama ce am avut”

Deși numeroși intelectuali din Europa de est rămân susținători fanatici ai paradisului pieței libere, cei mai mulți muncitori și țărani nu mai romantizează capitalismului, după ce au simțit pe pielea lor biciul său nemilos. „Nu ne-am dat seama ce am avut” a devenit un refren care se aude peste tot. „Ultimele sondaje de opinie arată că mulți ruși consideră că perioada lui Brejnev și chiar perioada lui Stalin erau mult mai bune, decât ce există în prezent, cel puțin în privința condițiilor economice și a siguranței personale” (New York Times, 10/15/95).

O glumă foarte populară în Rusia în 1992 spunea:

Întrebare: ce a reușit capitalismul într-un an din ce comunismul nu a putut să facă în 70 de ani?

Răspuns: să facă comunismul să arate bine.”

În toată Europa de est și în fosta URSS, mulți oameni admit cu regret că condițiile lor de viață erau mult mai bune în comunism (New York Times, 3/30/95). Chiar și pro-capitalista Angela Stent, de la universitatea Georgetown, recunoaște cămulți oameni o duc mult mai rău decât în comunism…. Calitatea vieții s-a deteriorat odată cu viteza cu care au apărut crimele și cu care au dispărut rețelele de îngrijire socială pe care le aveau oamenii” (New York Times, 12/20/93).

Un muncitor din mealurgie din Germania de est spune: „Nu știu dacă mai există un viitor pentru mine, nu prea cred. Fapt e că trăiam mult mai bine în comunism.” (New York Times, 3/3/91).

O femeie bătrână din Polonia care nu poate supraviețui decât dacă obține o singură masă pe zi de la Crucea Roșie spune: “Nu sunt comunistă, dar trebuie să recunosc că viața pentru săraci era mult mai bună în comunism. Acum viața e bună doar pentru afaceriști, dar nu pentru noi, săracii” (New York Times, 3/17/91). O femeie din Germania de est a comentat cu uluire că mișcarea femeilor din Germania de vest abia acum începe să lupte pentru „ceea ce noi am avut mereu în Germania de est. Am luat totul de-a gata pentru că era un sistem socialist. Acum ne dăm seama ce am pierdut” (Los Angeles Times, 8/6/91).

Disidenții anticomuniști care s-au străduit să răstoarne comunismul în Germania de est acum își exprimă dezamăgirile față de reunificarea Germaniei. Un preot luteran a comentat: “Am căzut sub tirania banilor. Modul în care bunăstarea e distribuită în această societate [Germania capitalistă] e ceva ce nu poate fi acceptat”. Un alt pastor luteran spune: “Noi, germanii din est, n-am avut o imagine reală a ceea ce se întâmpla în Germania de vest. N-am avut nici o idee cât de dură era viața aici. Lăcomia glorificată și puterea economică sunt singurele reguli după care se mișcă această societate. Valorile spirituale care sunt esențiale fericirii umane sunt pierdute sau acum par triviale. Totul a fost redus la vinde, cumpără, fă profit” (New York Times, 5/26/96).

Maureen Orth a întrebat o femeie pe care a întâlnit-o la piață dacă viața ei s-a schimbat în ultimii doi ani, iar femeia a izbucnit în lacrimi. Avea 58 de ani, muncise 40 de ani într-o cooperativă de cartofi, și acum nu-și putea permite nici măcar să cumpere cartofi de la piață: “Asta nu e viață, e doar existență”, a spus ea (Vanity Fair; 9/94). Orth l-a intervievat pe șeful de departament de la un spital din Moscova care a spus: “Viața era cu totul altfel acum doi ani – atunci eram o ființă umană”. Acum lucra ziua ca medic, și noaptea ca taximetrist. Dar cum rămâne cu noile libertăți? “Care libertăți?” a răspuns el. “Libertatea să cumpăr o revistă porno?”

Fostul ministru de apărare din RDG, Heinz Kessler, a comentat: “Sigur, aud mult de noile libertăți de care s-ar bucura oamenii în Europa de est. Dar anume cum definiți dvs libertatea? Milioane de oameni din Europa de est acum sunt liberi să fie șomeri, liberi să nu mai poată merge pe străzi sigure, liberi să nu mai aibă asistență medicală garantată, liberi să nu mai aibă siguranță socială” (New York Times., 7/20/96).

Vor oamenii din est piața liberă? Sondajele de opinie de la sfârșitul lui 1993 din Rusia au arătat că doar 27 la sută din toți respondenții au spus că vor o economie de piață. Dar în majoritate copleșitoare oamenii credeau că controlul din partea statului asupra prețurilor și asupra afecerilor private este „folositor” și că „statul ar trebui să asigure tuturor o slujbă și să nu tolereze ca oamenii să fie lăsați fără venituri și locuri de muncă”.

În Polonia, 92 la sută doreau să păstreze sistemul de drepturi sociale asigurat de stat, și majorități copleșitoare doreau să păstreze subvenționarea de către stat a locuințelor, a hranei și revenirea la ocuparea totală a forței de muncă (Monthly Review, 12/94). “Cei mai mulți oameni de aici”, scrie un corespondent din Moscova al New York Times (6/23/96), “privesc cu mare suspiciune proprietatea privată, se întreabă ce era așa de rău la un sistem care asigura asistență medicală de când se năşteau până în ultima zi de viaţă și speră că prețurile pot fi din nou controlate de guvern”.

O relatare din Rusia descrie „un electorat disperat, care găsea că viața era mai rea sub un democrat [adică Yeltsin!] decât sub comuniștii care au fost înlăturați” (New York Times, 12/18/91).

O relatare din Varșovia vorbește despre „transformarea economiei în piață liberă pe care cei mai mulți polonezi nu o mai suportă” (Washington Post, 12/15/91). Cele mai mari frici ale oamenilor sunt inflația, șomajul, crima și poluarea.

Socialismul de stat, „acel sistem care nu funcționa”, a oferit tuturor un nivel de siguranță și un simț de siguranță. Capitalismul pieței libere, „acest sistem care funcționează”, a provocat prăbușirea economiei, jafuri financiare, deteriorarea condițiilor sociale și suferință în masă.

Ca reacție, votanții din Europa de est se întorc la comuniști să prezide asupra națiunilor lor distruse și ruinate. În 1996, foștii comuniști și aliații lor au câștigat victorii importante în Rusia, Bulgaria, Polania, Ungaria, Lituania și Estonia, uneori fiind votate ca cele mai puternice blocuri din parlamentele acestor țări. Au reușit asta în ciuda intimidărilor, hărțuirii din partea poliției, a dezavantajelor financiare, a restricționării accesului la urne, a blocajului total din partea presei, și a fraudării numărătorii alegerilor de care au parte partidele de stânga în cele mai multe țări „democratice și capitaliste”.

Când primele rebeliuni anticomuniste au început să devasteze Europa de est în 1989, eu existat cei din stânga care au spus că dacă oamenii din acele țări descopereau că nu le va place sistemul de piață liberă vor putea să se întoarcă oricând la o formă de socialism. Am arătat la acea vreme că acesta nu e un punct de vedere realist.

Capitalismul nu e doar un sistem economic, ci o întreagă ordine socială. Odată ce pune mâna pe ceva, nu poate fi scos prin vot din existența oamenilor, prin alegerea unor socialiști sau comuniști.

Aceștia ar putea ocupa funcții publice, dar bunăstarea țării, relațiile de bază de proprietate, legile organice, sistemul financiar, structura datoriei, precum și presa națională, puterea poliției și a instituțiilor statului toate au fost fundamental restructurate și convertite la capitalism. Resursele necesare pentru programele sociale și ocuparea totală a forței de muncă au fost denigrate sau total distruse, la fel și rezervele monetare, piețele și resursele naturale. Câțiva ani de piață liberă dezlănțuită a lăsat aceste țări în punctul unde nu se mai pot întoarce.

Credința propagată de reformatorii pieței libere e că această tranziție de la socialism la capitalism poate fi făcută doar printr-o vastă acumulare de capital în câteva mâini private. Suferințele provocate de privatizare ar fi temporare după ei. Adevărul e că aceste țări vor fi prinse în această capcană „temporară” secole de acum încolo. Trebuie să vedeți doar ce se întâmplă în America Latină.

La fel ca alte țări din lumea a treia, fostele țări comuniste probabil vor rămâne în sărăcie un termen indefinit, astfel încât cei câțiva privilegiați să continue să se bucure de opulență din ce în ce mai mare, provocând suferință și distrugere celor mulți. Pentru a securiza acest aranjament, clasa corporatistă va recurge la orice manipulare imaginabilă și la orice represiune la îndemână împotriva rezistenței și opoziției democratice a poporului. Această clasă va avea susținerea capitalului internațional, a CIA, și a altor agenții care asigură dominația capitalistă asupra statelor.

Potrivit lui Noam Chomsky, comunismula fost o monstruozitate” iarcolapsul tiraniei” din Europa de est și din Rusia „este o ocazie de bucurie pentru oricine susține valorile libertății și demnității umane”. (6) Dar realitatea e că cei care chiar susțin libertatea umană și demnitatea umană nu au nici un motiv să se bucure. Societățile post comuniste nu reprezintă un câștig net pentru asemenea valori. Dimpotrivă distrugerea statelor ocmuniste a adus o victorie colosală pentru capitalismul global și pentru imperialism, cu creșterea corelativă a sărăciei umane, a suferinței și a înapoierii istorice a luptelor de eliberare națională din toată lumea. Vor veni timpuri și mai grele chiar și pentru guvernele modest reformatoare, așa cum a arătat soarta de care au avut parte Panama și Irakului.

Distrugerea acestor ţări înseamnă şi o pierdere netă a pluralismului global şi o mult mai intensă inegalitate socio-economică în toată lumea. (7)

Oamenii din ţările din Europa de est au crezut că vor putea păstra toate câştigurile sociale de care s-au bucurat sub comunism şi că peste ele vor adăuga consumerismul din Occident. Multe dintre nemulţumirile lor legate de socialismul, care exista atunci, erau justificate, dar imaginea lor romantică despre Occidentul capitalist nu e deloc justificată. Aceşti oameni au fost nevoiţi să înveţe asta pe pielea lor. S-au aşteptat să avanseze la statutul de lume dezvoltată, dar au fost sugrumate înapoi la statutul de lume a treia, sfârşind ca ţările capitaliste Indonezia, Mexic, Zaire şi Turcia.

Au vrut totul şi au rămas aproape fără nimic.

(1) Vladimir Bilenkin, “Russian Workers Under the Yeltsin Regime: Notes on a Class in Defeat,” Monthly Review, 11/96, 1-12.

(2) vezi Eleanor Randolph, Waking the Tempests: Ordinary Life in the New Russia (New

York: Simon & Schuster, 1996).

(3) K.L. Abeywickrama, “The Marketization of Mongolia,” Monthly Review, 3/96, 25-33.

(4) „Se angajează masiv însă în afacerile cu firme de securiate private şi armate private, care doar în Uniunea Sovietică au ajuns să aibă un personal de 800.000 de bărbaţi. O altă zonă în care e canalizată forţa de muncă, în special tinerii, este imensul aparat de represiune al statului care are dimensiuni mult mai formidabile decât în perioada sovietică. Astăzi, acest aparat e numeric superior forţelor armate, mult mai bine plătit şi mult mai bine echipat. Duşmanul real al regimului e populaţia din interiorul ţării, la urma urmei”: Bilenkin, Russian Workers Under the Yeltsin Regime,” Monthly Review, 11/96, 7.

(5) Sub legile sovietice, femeile aveau 4 luni garantate şi total plătite de concediu pentru a creşte copilul, şi un an cu plată parţială dacă preferau să stea acasă să-l crească. În plus, aveau dreptul la un concediu de maternitate chiar de 3 ani pentru copil, şi aveau garanţia că slujbele vor fi păstrate când se întorceau.

(6) Noam Chomsky, Powers and Prospects (Boston: South End Press, 1996), 83.

(7) Răsturnarea comunismul, însă, nu înseamnă sfârşitul maşinăriei globale militare a SUA. Chiar dimpotrivă, sume imense continuă să fie cheltuite şi noi sisteme de arme şi de metode de ucis sunt dezvoltate ca SUA să-şi menţină strâns controlul asupra lumii în beneficiul celor care o deţin.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s